18.

Pentru ca este inevitabil sa nu ajung la aceasta varsta. Sunt fericita, chiar extrem de fericita.  In ultimul timp am avut parte numai de momente in care mi-as fi dorit sa strig atat de tare ca sunt fericita incat sa ma auda tot Globul. Si de ce n-as fi? Incet incet,am descoperit ca avand incredere in propria persoana si luptand sa obtii ceva, chiar obtii. Si e de o mie de ori mai bun decat orice ti-ai fi putut imagina. Mi-am indeplinit toate scopurile pe care le-am avut pentru acest an, si asta nu poate decat sa-mi aduca satisfactie. Cu toate ca am avut momente in care as fi putut jura ca e un cosmar tot ce mi se intampla, avand incredere in ceea ce simt ,am castigat. Va multumesc tuturor care ati fost langa mine cand am avut cea mai mare nevoie. Va multumesc pentru prietenia voastra. Si imi multumesc mie ca am avut puterea sa lupt pentru ceea ce imi doream. Constat si o maturizare a mea,care este extrem de binevenita pe fondul implinirii acelor dorinte mici ale mele:D. Sunt o persoana implinita. Momentan, pentru ca urmeaza Bac-ul. Aia va fi marea mea incercare.  Asta e unul din scopurile pentru acest an, de fapt,cel mai important scop pentru acest an. Celelalte dorinte raman pastrate acolo,deep inside,pentru mine.

Un vis

Draperiile trase, niste draperii portocalii care aduc acea senzatie de caldura a unui camin. Pe noptiera e sticla de sampanie pe jumatate goala, si 2 pahare pline. Daca mai coboram putin privirea vedem o camasa alba si pantofii negri cu toc. Pantofii la care a visat de mult. Pe partea cealalta a patului e prea multa dezordine pentru a putea fi descrisa. Se aud valurile, se aud pescarusii..cum sa nu-ti placa viata cand te trezesti dimineata astfel? Pastrandu-si ochii inchisi atinge partea patului pe care stia ca noaptea trecuta era el. Dar el nu era. Speriata, incearca sa se ridice din pat, dar durerea de cap o impiedica sa o faca. Pe usa intra el, tinand o tava in mana. El se trezise dimineata si avusese grija ca ea sa isi inceapa ziua cum nu se putea mai bine: cu o cafea si un trandafir. Parea ireal pentru ea, era visul care se transformase in realitate. "Vino langa mine", spuse ea cu un zambet care ar imblanzi orice inima, oricat de rea ar fi. El se duse langa ea in pat si o lua in brate. Stia ca adora sa faca asta si totusi de fiecare data cand o facea, pentru ea era ca prima imbratisare. Cu o voce suava,ea incepu sa-si marturiseasca temerile:

"Stii, vreau sa imi promiti ceva.".

"Da, iubita mea, spune."

"Vreau ca de acum, sa imi promiti ca mereu ma vei lua in brate cu aceeasi dragoste. Ca privirea pe care o ai cand te uiti la mine n-o vei mai avea pentru nimeni. Vreau sa stiu ca noi suntem mai presus de orice, ca nu te vei supara pe mine chiar daca uneori am sa tip, am sa arunc in tine cu lucruri. Le fac pentru ca te iubesc..pentru ca mi-e teama sa nu te pierd. Vreau sa fi si primul si ultimul. Ti-am dat tot ce am, m-am dat pe mine. Crezi sau nu, sunt femeia unui singur barbat..si acela esti tu. Pe tine te-am ales sa te iubesc mereu."

Inmarmurit de ceea ce auzea, el nu stia cum sa reactioneze. O stransese la pieptul lui.

"Simti? intreba el. Simti cum imi bate inima? Bataile astea accelerate le-ai provocat tu. La fel ca si fluturasii pe care chiar si eu,ca baiat ii simt de fiecare data cand te vad. Nu te-as schimba pentru nimic in lume. Pentru ca esti singura care ma cunoaste cu adevarat, esti singura care stiu ca ar sari si in foc pentru mine. Esti persoana care m-a facut s-o iubesc prin felul ei de a fi, prin modul de a-mi arata ca ma iubesti. Cum crezi ca as lasa singura avere pe care o am? Te iubesc, si nimeni si nimic nu va putea schimba asta vreodata."

Nu a stiut ce sa spuna. Era declaratia suprema, era perfect. L-a sarutat doar, si prin acel sarut a spus mai mult decat ar fi spus prin o mie de cuvinte. El s-a ridicat din pat si a tras draperiile. Soarele batea prin geamuri si marea ii chema. Dupa asa un inceput de zi, ce putea fi mai frumos decat o baie in apa marii, sub razele calde ale soarelui de dimineata? 

In mare, apa se scurgea de pe trupurile lor mangaindu-le iubirea. Era imaginea perfecta: ei doi, marea, soarele si iubirea dintre ei, care rasuna din orice colt priveai. Radiau chiar mai puternic decat razele soarelui. 

"Vreau sa-mi petrec toata viata iubindu-te.." spuse el privind-o in ochii ei mari..

O oarecare ea

...Si daca ar avea curaj, ar fi fericita. Sta singura in pat si se gandeste la ea. Se gandeste la cate lucruri ar putea face, cate cuvinte ar putea spune..doar daca ar avea curaj. Cineva o intreaba "Esti fericita?". Buna intrebare. Ar putea spune ca da, ar putea spune ca nu, s-ar putea convinge ca da, s-ar putea convinge ca nu. Oare standardele fericirii se schimba odata cu omul? Oare ce o face acum fericita nu o va face si peste 2 ani? Oare zambetul care a fermecat-o si ochii aceia frumosi ce o priveau puteau s-o minta? Se spune ca atragem raul cu cat ne este mai frica de el. Dar se mai si spune ca n-ai cum sa castigi,daca nu risti. Dar nu risca. Ramane la ce cunoaste, desi in sufletul ei arde de nerabdare sa incerce alte orizonturi care ar putea-o face fericita cu adevarat. Ar putea primi ceea ce merita. S-ar putea trezi cu un zambet larg pe fata si bucura de fiecare dimineata. Poate ar primi acele atentii mici la care atat de mult tanjeste, acea preocupare a cuiva pentru ea. Acele gesturi mici care inseamna atat de mult. Dar sansele sunt ca ploile de vara: scurte si trecatoare. A lasat-o sa plece, desi stia ca nu e bine. Dar poate de sansa ei va sti sa profite altcineva, cineva care poate are mai mare nevoie decat ea.

Gandurile au adancit-o intr-o tacere deplina. Priveste pe geam, vede luna. Luna plina, alba, pura si totusi atat de misterioasa.Vede tot si totusi nu spune nimic. Uitandu-se la luna adoarme. Viseaza...