Neincadrare in tipar

Exista atat de multe tipare..Lumea din ziua de azi se construieste dupa un anumit tipar.Incercam atat de mult sa copiem,incat ajungem sa uitam cine suntem de fapt. Ne uitam principiile,valorile,individualitatea. Bucurestiul se mai numeste si "Micul Paris".De ce? Din cauza asemanarii. Toata "crema societatii romanesti" incearca din ce in ce mai mult sa semene cu renumitii actori de la Hollywood.  In acest context, cum se poate vorbi despre individualitate? Ce mai exista neatins de "mania copierii"? Ma uit la mine in bloc, vecina de la 1 discuta cu vecina de la parter despre faptul ca s-a certat cu sotul ei pentru ca vrea gresie ca a vecinei de la 3.  chiar cred faptul ca ar trebui sa ne concentram mai mult pe a fi noi insine,decat spre a imita diversi/diverse doar pentru ca "dau bine".  Si eu am un mare defect. Ma uit cateodata pe strada,in metrou,in tramvai, atatea fete care sunt..perfecte,cel putin asa arata. Pacatuiesc in momentul in care ma uit la ele. Le invidiez. Mi-as dori sa fiu ca ele. Mi-as dori tare mult sa nu mai trebuiasca sa ascund micile imperfectiuni, sa nu ma mai simt inferioara. Dar atunci,nu pot. Insa reflectand asupra acestei "probleme",realizez ca e atat de usor sa faci orice sa te inscrii intr-un anumit tipar doar pentru ca "da bine",incat uiti cine esti de fapt. Asadar,prefer sa raman cu imperfectiunile mele, insa exact asa cum sunt. Sa ma descopar pe mine,zi de zi.