Timpul nu va vindeca,ci doar va trece.

Astazi voi zice "Let it go. If it comes back,it was yours all the time."
A fost odata o fata. Frumoasa,desteapta,cu mii de vise in fatza si cu o inima care abia astepta sa cunoasca acea iubire. Dintr`o prostie, pe hi5 intr`o zi plictisitoare d iarna l-a cunoscut.Indirect. Dup-aia au inceput sa vorbeasca.In fiecare dimineata cand el se intorcea de la serviciu si ea se pregatea sa plece la scoala.Era ca si cum s-ar fi cunoscut dintotdeauna. El nu se deschidea in fata oricui,dar in fata ei o facea. Si ei ii placea,prinsese incredere in el. "Era destul de frig afara,obosita dupa scoala.." atunci s-au intalnit prima data. Nu era frumos deloc,dar ei ii placea si au stat de vorba la coltul strazii in frig,cu un caine care era spectator fidel.Caine care intre timp cred ca l-au luat hingherii sau o fi murit. In fine,asta am mai povestit`o odata. Esentialul e k a fost cel mai frumos an din viata ei. Si ca a dat tot, pentru..aproape tot. Si totusi,dupa un an, desi el ii spune cat e d frumoasa si cat o respecta si ca merita mai mult si ca o iubeste,o indeparteaza de el. De ce? "Pentru ca iti fac rau,pentru ca sunt o panarama de om...bla bla bla" Nu intelege ca ea il iubeste si ca ar face orice pentru el,desi el e constient d asta. Ea s-a hotarat sa inceapa o viata noua. Cu acel el ca prieten. Poate ca e timpul sa il lase sa plece,sa isi urmeze calea,chiar daca stie ca nu e cea mai buna. Timpul le va rezolva pe toate,rand pe rand.Si furtuna din sufletele lor incet incet se va calma. In ce directie nu se stie inca. Timpul..cel care nu vindeca,doar trece,e singurul drog pe care ea isi doreste sa`l ia amandoi. Ranile sunt adanci si vor ramane cicatrici,insa pe masura ce zilele trec se va vindeca d la sine.Asa spera si ea.Ca totul va veni de la sine.Desi e constienta ca ii va fi greu si ca inca va face legatura cu el in absolut tot ce face, isi doreste din tot sufletul sa fie bine. Sa fie bine ea,si sa se intample ce e mai bine pentru ea. Pana la urma doar trecerea timpului va face lucrurile sa se aseze. Niciodata nu stim ce ne rezerva viitorul. Tot ce stie ea e ca niciodata nu va mai fi ea ca inainte.  E constienta ca s-a transformat total,dar e la fel d constienta ca nu vrea ca povestea asta sa devina o obsesie. Nu vrea sa devina ceva rau,ci ceva de care sa-si aminteasca cu placere. Cu toate ca orice semn de la el ii exalteaza inima si o face sa-si doreasca si mai mult ca el sa isi dea seama unde i-a fost cel mai bine, nu va mai lupta. O doare prea tare.Cel mai tare o doare ca el s-a intors unde ii era rau, in locul de unde a plecat distrus. Acum el s-a ridicat,putin cate putin cu ajutorul ei si totusi s-a intors in trecut. A uitat tot raul si s-a intors.Acum el isi va urma drumul,ori spre prapastie,ori se va indeparta de ea.Ea spera din tot sufletul sa se indeparteze,pt ca are incredere in el.Dar a fost alegerea lui. Si o accepta. Si ea spune punct. De la capat. De data asta insa,vrea totul sau nimic. Si redevine ce a fost.