O parte din capitala

Intamplarea a facut ca ieri sa am drum pe la Aviatorilor. Dupa ce am scapat de sapaturile cu picamarul (imi cer scuze pt incorectitudine) care duc omul la disperare,dupa ce am trecut prin pasajul de la Universitate care este in constructie de un an si ceva si tot nu se termina,oamenii aia parand ca se misca cu viteza luminii stinse,dupa tortura zilnica din metrourile supraaglomerate,am ajuns si la statia de metrou Aviatorilor. Trebuia sa ajung si mai departe,dar parca a fost predestinata oprirea mea in parcul Herastrau. Pentru prima data cred ca am stat sa analizez linistea care te cuprinde in parc. E ca si cum o data ce treci de gardul viu care imprejmuieste acea zona te afli intr`un cu totul alt loc. Sunt aleile care par desprinse din rai, veveritsele pe care le vezi zburdand prin covorul de frunze ruginii. Este o lume cu totul noua, o oaza de liniste in agitatul Bucuresti. Nici nu se compara cu alte zone cum ar fi IOR. Mie personal mi se pare cel mai frumos parc din capitala. Este astfel aranjat incat te simti excelent,este locul ideal pentru o plimbare cu cea mai buna prietena,cu grupul de prieteni sau pentru o plimbare intre indragostiti. Unul din lucrurile care mi se par frumoase este ca sunt fel de fel de oameni acolo,locul nu abunda de adunaturi de cocalari care asculta la telefon cea mai noua manea a lui Salam,Parizez si altii din aceeasi gama, nu auzi strigandu`se dintr`un colt in altul "Faaaaa". Sunt oameni imbracati la costum cu familia,sunt bunici si nepoti,sunt adolescenti carora le place linistea,sunt cupluri de batranei care se plimba se mana in amintirea tineretii lor,sunt oameni indragostiti de calmitate,de natura,care cauta un strop de relaxare, o scapare din agitatia orasului si o abatere de la grijile de zi cu zi. Plimbandu`ma intr`o parte in alta a parcului am avut timp sa`mi pun ordine in ganduri, sa ma gandesc la greselile din trecut si la ce vreau de la viitor. Am analizat intamplari si mi`am dat seama cine imi este prieten si cine nu. Printre frunze,flori,forme de caprioare,pasarele cantand am lasat din stres,mi`am pus ordine in ganduri,in senimente.Cum sa nu iubesti Bucurestiul cand exista atatea locuri ce par desprinse din Rai? Asta bineinteles atata timp cat te afli in incinta parcului. Pentru ca pe masura ce te apropii de iesiri se aud soferi claxonand si intodand magnificele injurii cotidiene,observand lipsa de originalitate si in aceasta materie pentru ca sunt 100 de injurii pe care le folosesc toti. Diversitatea,oameni buni! Dar acesta este un subiect caruia poate ii voi acorda alta postare. Visarea s-a oprit. Am iesit din parc. Ma indrept spre metrou. Aceeasi rutina plictisitoare.