E ziua mea. E ziua in care nimeni nu a putut sa ma supere. Am facut 17 ani. Cred ca este cea mai frumoasa varsta. Pentru ca nu mai esti nici mic,nu esti nici mare incat sa raspunzi pentru prb p kre le cauzezi.Pentru ca e o varsta de mijloc.Pentru ca pot s-o descriu in cateva cuvinte: vise,copil,maturitate.Pentru ca azi am fost alaturi de pers la care tin cel mai mult.Plus k am primit si multe cadouri:O:"> Si pentru k mie mi se pare cea mai frumoasa varsta am luat cateva decizii kre sper sa ma ajute in viitor.

In primul rand sa ma respect mai mult p mine.

Sa fac exact ceea ce simt.

Sa`mi testez limitele.Si asta nu inseamna bungee jumping desi si asta e unul din scopurile mele:x. Inseamna sa vad ce pot,sa ating cat mai multe competente pentru ca uitandu`ma inapoi sa zic "Uite,pot.Am evoluat."

Sa nu ma mai intereseze ceea ce zic ceilalti,sa nu ma las condusa de nimeni.

Sa imi indeplinesc toate scopurile pentru acest an.

Sa am grija de cei cativa prieteni care mi`au ramas.

Sa ma iubesc mai mult pe mine.

Sa am grija de EL. Pentru ca EL este cel fara de care EA nu ar avea sens. Pentru ca el este cel care ar face orice pentru mine. Pentru ca ma iubeste si mi`a demonstrat`o de atatea ori. Pentru ca incerc sa`l ajut sa devina un om realizat,care evolueaza dupa ce a avut prb. Sa ii arat ca poate.

Sa invat. Nu neaparat pentru scoala. Desi ar cam fi necesar. Sa invat din greselile pe care le fac, sa invat din ceea ce vad.

Sa imi ascult sentimentele.

Sa nu am regrete.

Sa slabesc vreo 5 kg:">

Sa ma distrez.

Sa constat la 18 ani ca mi`am trait copilaria,k imi traiesc adolescenta si ca viata pe care o am in fata mi-o fac singura fara sa depind de nimeni.

La multi ani mie:x

Stay seventeen each time u get one year older\:d/

O parte din capitala

Intamplarea a facut ca ieri sa am drum pe la Aviatorilor. Dupa ce am scapat de sapaturile cu picamarul (imi cer scuze pt incorectitudine) care duc omul la disperare,dupa ce am trecut prin pasajul de la Universitate care este in constructie de un an si ceva si tot nu se termina,oamenii aia parand ca se misca cu viteza luminii stinse,dupa tortura zilnica din metrourile supraaglomerate,am ajuns si la statia de metrou Aviatorilor. Trebuia sa ajung si mai departe,dar parca a fost predestinata oprirea mea in parcul Herastrau. Pentru prima data cred ca am stat sa analizez linistea care te cuprinde in parc. E ca si cum o data ce treci de gardul viu care imprejmuieste acea zona te afli intr`un cu totul alt loc. Sunt aleile care par desprinse din rai, veveritsele pe care le vezi zburdand prin covorul de frunze ruginii. Este o lume cu totul noua, o oaza de liniste in agitatul Bucuresti. Nici nu se compara cu alte zone cum ar fi IOR. Mie personal mi se pare cel mai frumos parc din capitala. Este astfel aranjat incat te simti excelent,este locul ideal pentru o plimbare cu cea mai buna prietena,cu grupul de prieteni sau pentru o plimbare intre indragostiti. Unul din lucrurile care mi se par frumoase este ca sunt fel de fel de oameni acolo,locul nu abunda de adunaturi de cocalari care asculta la telefon cea mai noua manea a lui Salam,Parizez si altii din aceeasi gama, nu auzi strigandu`se dintr`un colt in altul "Faaaaa". Sunt oameni imbracati la costum cu familia,sunt bunici si nepoti,sunt adolescenti carora le place linistea,sunt cupluri de batranei care se plimba se mana in amintirea tineretii lor,sunt oameni indragostiti de calmitate,de natura,care cauta un strop de relaxare, o scapare din agitatia orasului si o abatere de la grijile de zi cu zi. Plimbandu`ma intr`o parte in alta a parcului am avut timp sa`mi pun ordine in ganduri, sa ma gandesc la greselile din trecut si la ce vreau de la viitor. Am analizat intamplari si mi`am dat seama cine imi este prieten si cine nu. Printre frunze,flori,forme de caprioare,pasarele cantand am lasat din stres,mi`am pus ordine in ganduri,in senimente.Cum sa nu iubesti Bucurestiul cand exista atatea locuri ce par desprinse din Rai? Asta bineinteles atata timp cat te afli in incinta parcului. Pentru ca pe masura ce te apropii de iesiri se aud soferi claxonand si intodand magnificele injurii cotidiene,observand lipsa de originalitate si in aceasta materie pentru ca sunt 100 de injurii pe care le folosesc toti. Diversitatea,oameni buni! Dar acesta este un subiect caruia poate ii voi acorda alta postare. Visarea s-a oprit. Am iesit din parc. Ma indrept spre metrou. Aceeasi rutina plictisitoare. 

Love

Love is a temporary madness. It erupts like an earthquake and then subsides. And when it subsides you have to make a decision. You have to work out whether your roots have become so entwined together that it is inconceivable that you should ever part. Because this is what love is. Love is not breathlessness, it is not excitement, it is not the promulgation of promises of eternal passion. That is just being "in love" which any of us can convince ourselves we are. 

Love itself is what is left over when being in love has burned away, and this is both an art and a fortunate accident. Your mother and I had it, we had roots that grew towards each other underground, and when all the pretty blossom had fallen from our branches we found that we were one tree and not two.

"Captain Corelli's Mandolin"

Andra

Pentru ca un adevarat director de firma tine cont de solicitarile angajatilor,tin sa va anunt sa am primit o plangere. Da,in scurta mea cariera am primit deja o plangere.Domnisoara Mihalache Andra se simte lezata pentru faptul ca nu exista pe acest blog o postare cu numele dansei. Din aceste motive,voi incepe postarea numita sugestiv "Andra".

Nu stiu de ce,dar in putinul timp care a trecut de cand ne cunoastem ne-am apropiat foarte mult. Spun putin timp pentru ca 2 ani reprezinta putin timp pentru o prietenie. Se spune ca in liceu se leaga prietenii care dureaza o viata.Ei bine,cred ca prietenia noastra este una dintre ele. Deja suntem in cls a 11a si parca ieri imi dadeam seama ca Andra este cu mine in clasa. Da,eram foarte aiurita si abia dupa 2 saptamani mi`am dat seama ca este cu mine in clasa.Timpul trece repede si in acest timp s`au intamplat atatea si atatea..

Pentru a realiza o scurta prezentare a relatiei dintre noi,am sa incep sa relatez urmatoarele:Andra este cea cu care vin dimineata de la metrou la scoala. Cu ea am dormit pentru prima data cu un caine in pat.Imi place la nebunie sa o cert si sa incerc sa o fac sa se maturizeze,dar ea tot ce stie face. Poate pentru asta o admir,desi o critic. Ea impreuna cu mama sunt singurele persoane care imi zic "Ti-am zis eu" cu o placere demonica. Ma are la numere favorite si cand am nevoie de ceva,e prima pe care o apelez,nu de alta dar vbim moca:P Ii mananc saratelele,biscuitii,sandwich`urile si sa nu uitam nucile din cls a 9a p kre le imparteam fratseste:)) Cred ca sunt singura persoana careia ii povesteste fara vreun tabu despre intamplarile din viata ei. Intamplari de orice gen. Pe umarul meu plange,pe umarul ei plang. De obicei cand fac ceva ilicit scaparea este Andra:">.Ma acopera,ma iubeste si cand dorm cu ea o rog sa ma tina in brate "ca mami:">". Ah sa nu uitam k atunci cand mergem la cumparaturi e prima persoana pe care o sun. Cred ca din clasa a 10a numai cu ea imi fac cumparaturile. E cea mai aiurita persoana pe care o cunosc:))) Deci fata asta are norocul ca gatul sustine capul si il leaga de corp.Altfel cred ca l`ar pierde si p ala. E langa mine mereu,tipa la mine,imi tine morala (sa nu uitam de Ploiesti),ne certam,ii inchid telefonul in nas si dup`aia ii dau beep sa ma sune inapoi:"> Da,o iubesc pe Andra. A reusit in putin timp ce altii n`au reusit intr`o viata. Si trecand peste certurile noastre zilnice si peste tipetele ce se aud prin clasa.Trecand peste faptul ca nu sunt de acord cu ce face si ma critica pt ce nu fac,o iubesc. Si e o persoana speciala la care nu as renunta prea usor.

Thank you,I really do.

P.S. : I love you girl:x

El si Ea

Se privesc si doar din priviri vezi cata iubire se ascunde in trupurile lor. Ea il adora,vede in el totul. Inca isi aminteste cum se plimbau si se pierdea in bratele lui, prima privire in care ii citea gandurile, primul sarut.

Era iarna, 0 grade afara.Si el a venit s`o ia de la liceu. Nu era ce se astepta,dar din ce vorbise cu el,parea un om pe care merita sa`l cunoasca. S`au intalnit astfel de mai multe ori. Se placeau,era evident. Prietenia incepuse sa abunde de imbratisari. Totul parea a fi inceputul unei frumoase povesti d iubire. Prietenia a continuat,pana intr`o seara cand inevitabilul s`a produs. Baiatul,timid de altfel,si`a luat inima in dinti si in mijlocul tuturor a sarutat`o. Doamne,ce sarut.Parea ca totul de invarte in jurul lor, ca lumea le apartine. Pentru ea, a fost primul sarut ce cu adevarat merita tinut minte. Pentru el, sansa de care a stiut sa profite pentru a isi implini dorinta. A fost un risc pentru amandoi. El risca sa fie respins. Ea risca sa ii fie daramate sperantele. Atunci a inceput..29 ianuarie.

Au trecut prin multe, prietenia lor s`a transformat in iubire. El a ajutat`o sa se redescopere, sa vada ca merita respectata, sa fie tare, sa lupte pentru ce vrea, si cel mai important...sa iubeasca. Da, atunci si`a dat seama ca tot ceea ce numea iubire erau de fapt capricii. Iubirea, daca ar incerca sa defineasca iubirea,ar fi prin 3 cuvinte: protectie,incredere,adevar. Ea a insemnat pentru el poarta prin care a trecut si a pasit intr`o noua perioada in viata lui. L`a ridicat si l`a invatat sa lupte. Il iubeste,si poate prin asta ii da un motiv sa lupte, sa fie exact ceea ce trebuie. Se cunosc,se accepta si se respecta reciproc. 

Au trecut aproape 9 luni si se iubesc nu ca in prima zi, ca si cum ar fi ultima data cand se vor vedea. Ea este fericita doar in bratele lui. El o priveste ca si cum ar fi cea mai frumoasa de pe intreaga planeta. Astfel trec zile,trec nopti...